Stau si ma gandesc de cate ori am vrut sa spun si am spus cuiva "te iubesc".
Cand cunosti prima persoana care iti da acel fior care te strabate din cap pana-n picioare, e prima oara cand universul tau ti se schimba. Deodata nu mai esti interesat de serialul X sau de intalnirea zilnica cu prietenii tai, sau chiar daca te uiti si la serialul X si iti vezi si prietenii, gandul iti zboara in mod constant la acea persoana. Gandurile catre ea si sentimentele care de multe ori sunt prea amplificate te scot din rutina in care erai obisnuit si-ti perturba intreg echilibrul, echiblibru pe care pana in acel moment pareai aparent fericit sa il ai. Dorinta sau obsesie? Prima iubire poate sa fie impartasita sau nu. Un lucru insa este cert. Atunci cand constati ca nu mai e nimic de facut si primul tau sentiment de (psuedo)iubire incepe sa te doara, singurul lucru logic pe care il poti face e sa plangi. Problema dupa fiecare durere e sa sti cum sa incerci sa o vindeci si sa-ti revii din ea. Si pentru ca e prima oara cand cunosti o altfel de suferinta, cu siguranta nu o uiti. Se spune ca prima iubire nu se uita niciodata. Tot ce e posibil, dar eu zic altfel. Prima suferinta din cauza iubirii nu o uiti niciodata.
Daca esti "norocos", viata te incearca de mai multe ori cu fiori si dureri, si dupa fiecare durere te ridici din nou. Trebuie. Unii insa nu sunt atat de puternici pentru ca nu-si regasesc echilibrul pe care l-au avut. Sunt diferite moduri in care omul face fata durerii. Unii se inchid in ei insisi si pastreaza aparentele, altii devin reci, altii sarcastici... si cei mai nepregatiti renunta.
Desi vrem sa iubim, uneori nu stim cum. Ar fi frumos sa existe o reteta perfecta, dar eu cred ca cel mai intelept lucru ar fi sa te cunosti pe tine insuti si apoi sa incerci sa cunosti (pe cat posibil) persoana pe care o iubesti. Cunoscand si interesandu-te, poti intelege mai usor ceea ce-si doreste.
E prima oara cand scriu atat de mult, dar cu siguranta despre iubire nu se va scrie niciodata suficient.
Sa revin insa la melodia de azi.
Genial de blooming!
Pe cei de la Kelly Family i-am indragit din prima clipa in care i-am auzit, cred ca pe Viva, cu melodia " An Angel". Azi insa m-am oprit la "Roses of Red". De ce? Pai in acea perioada a tineretii mele, simteam la fel. O iubire neimpartasita :) Cu siguranta nu sunt singurul caruia i s-a intamplat asa ceva.
Pentru toti cei care mai cred in iubire si nu au renuntat... Roses of Red
3 comentarii:
@sanda@
Eu inca mai cred in dragoste adevarata si nu am sa renunt la ideea asta ori cate piedici asi avea, am so caut, sau poate am gasit-o...
Ai expus cateva idei-sentimente fenomenale pe care daca nu le-ai trait nu ai cum sa le intelegi. Dece daca iubesti trebuie sa si suferi?
Atunci cand iubesti totul ti se pare perfect, iar apoi, uneori asteptarile noastre sunt intunecate, trecem printr-o ratacire a noastra, fiindca toate insusirile noastre extrase din propriul nostru fond le vom plati cu un plus de dezechilibru, caci "omul" in care crezi e nesigur, constituie o serie de schimbari si in acelasi timp tradari. Atunci te intrebi cu ce ai gresit tu? Nu sti ce anume cauti...ai pierdut multe si te-ai pierdut pe tine.
Poate ne indragostim de cine nu trebuie, dar asta e dragostea toate le rabda. La final tot o sa gasim ceea ce cautam!
:) Prima suferinta nu se uita niciodata ...din fericire , subscriu ..zic din fericire pentru ca probabil fara nu ai stii sa apreciezi cu adevarat...oricum ideea e ca suferinta/nonsuferinta/iubire/pseudoiubire ...prieteni adevarati tot prin preajma raman....si dak e de bine se bucura pentru tine , si dak e de rau is alaturi de tine chiar daca atunci ai impulsul de a uita de iesirile zilnice ...ei tot prin preajma is:)
Doresc sa te consolez, dar nu stiu ce cuvant magic as putea rosti, in asa mod incat sa-ti iau toata durerea. Nu stiu sa-ti spun decat un singru lucru: iubeste-te pe tine insuti! Iubeste-te mult, asa cum esti, iarta-ti greselile si bucura-te de ceea ce esti. Pretuieste-ti trupul pe care-l ai si sufletul minunat pe care-l posezi. E un dar minunat viata! Pretuieste-o si iubeste-te! Numai asa vei pute impartasi bucurie celor din jur si totodata vei implini si Porunca: "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!" Asadar, mai intai, invata sa te iubesti, sa te ierti, si sa-i oferi iubire sufletului tau, care are nevoie de tine, in primul rand [pentru ca doar tu stii cel mai bine, ce-i face placere, de ce se bucura, cum poate trece in zbor peste greuati). Te iarta si te iubeste! Te iubesc! Si sti.
Trimiteți un comentariu